Ca urmare a noii împărţiri administrativ-teritoriale din 1968, comuna Intorsura Buzăului a fost declarată oraş, trecând la judeţul Covasna. În acest context au fost înfiinţate noi unităţi economice: I.P.T, Arta Populară, Fabrica de Scaune. Numărul populaţiei (deci şi al populaţiei şcolare) fiind în creştere, se impunea înfiinţarea unui liceu pentru şcolarizarea elevilor absolvenţi ai claselor a VIII a din întreaga zonă, care erau nevoiţi să plece la liceele din Târgu-Secuiesc, Sfântu-Gheorghe, Braşov, Codlea, Săcele. Astfel, la 15 septembrie 1968 s-a înfiinţat Liceul de Cultură Generală din Intorsura Buzăului, care a funcţionat, la început, în incinta Şcolii Generale.
Începutul a fost greu: lipsă de spaţiu, de laboratoare, sală de sport, profesori calificaţi etc. Primul director al liceului a fost o doamnă: profesoara Mariana Bobeş, iar profesorii au fost cei de la Şcoala Generală: limba română şi franceză – Mărcuşan Constantin, istorie – Vasile Stancu, matematică şi fizică – Bularca Georgeta, chimie – Mihai Rodica, geografie – Modroiu Iulia, biologie – Bobeş Mariana, limba rusă – Teodoru Maria, desen – Popica Gheorghe, educaţie fizică – Ciobanu Stela, muzică – Socaciu Ana.
Din anul şcolar 1969-1970 au fost înfiinţate încă două clase, tot acum introducându-se cursurile de seral şi separarea profilurilor, adică profilul uman şi cel real.Tot în această perioadă s-a construit o nouă clădire, pe strada Gheorghe Doja, cu zece săli de clasă, două laboratoare – fizică şi chimie – un cabinet medical şi o cancelarie. Începând cu anul şcolar 1979-1980, liceul s-a mutat în noua clădire de pe Aleea Gării, numărul 1, iar din anul 1980-1981 a devenit Liceu Industrial trecând sub protecţia Ministerului Industriei şi scoţând de pe băncile educaţiei socialiste generaţii de tineri cultivaţi în special în domeniul practic, al muncii tehnice.
După Revoluţia din 1989, liceul a devenit Grup Şcolar, cu profilurile real şi uman, dar şi clase de pregătire profesională. A primit titulatura „Nicolae Bălcescu”, sărbătorindu-şi ziua în şase decembrie, de Sfântul Nicolae. Din septembrie 2008, liceul s-a scindat în liceu teoretic şi liceu tehnologic. De atunci sediul de pe Aleea Gării poartă numele Mircea Eliade. De ce Mircea Eliade? În primul rând datorită sonorităţii numelui său. Diversitatea preocupărilor sale îl plasează pe Eliade la orizontul căutărilor de modele ale oricărui tânăr. De asemenea, faptul că tinerii liceeni întorsureni au orientări atât ştiinţifice, cât şi umaniste – se ştie că an de an avem multe rezultate bune la olimpiade şi concursuri de limba şi literatura română – ne-a făcut să ne gândim la o personalitate din cultura noastră care şi-a orientat căutările cunoaşterii către literatură, filosofie, religie.Tinerii de astăzi vin în istorie căutând o nouă definiţie a omului, o şansă nouă a omului în lume aşa cum şi Eliade a venit în literatură cu o nelinişte fundamentală: a lui şi a generaţiei sale. Să nu uităm că prin „ Romanul adolescentului miop”, Eliade a făcut din adolescenţă „un mod unic de a fi prezent în fiecare clipă a vieţii”.
Din 2008 am devenit liceu teoretic, iar clasele de nivel profesional au fost transferate și transformate într-un liceu tehnologic. Pe fiecare nivel de pregătire există câte 3 sau 4 clase, cu specializările: matematică-informatică, filologie, științe ale naturii. A existat până anul școlar trecut și câte o clasă de nivel gimnazial și o alta de învățământ cu frecvență redusă care a școlarizat persoanele care nu au avut acces la educație sau au abandonat, din diverse motive, școala, înainte de a absolvi 12 clase.
În perioada 2004-2005 a fost construită noua sală de sport a liceului, aceasta fiind dată în funcțiune în anul 2006.
Vechea clădire a liceului a fost reabilitată între septembrie 2012 – martie 2014, fiind adăugată și o nouă aripă clădirii vechi, la ora actuală sediul școlii având un aspect modern și funcțional.
